Norme tehnice – stingătoare de incendiu

Norme tehnice privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu

Prezentele norme tehnice stabilesc reguli şi condiţii obligatorii privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu, portabile şi mobile, cu excepţia celor care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră.

Utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu se supun următoarelor standarde:

1. SR EN 3-7 Stingătoare portabile de incendiu Partea 7: Caracteristici, performanţe şi metode de încercare;
2. SR EN 1866 Stingătoare mobile de incendiu;
3. SR EN 2 Clase de incendii

În sensul prezentelor norme tehnice, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. accesoriile corpului – piese care pot fi fixate sau înfiletate pe recipient ce includ cel puţin: dispozitiv(e) de control; ansamblu furtun şi/sau pâlnii şi/sau duze; ansamblu cap; dispozitiv de operare;
2. agent curat – agent de stingere a incendiului, volatil sau gazos, nepoluant şi cu proprietăţi dielectrice, cum ar fi fluorocarburi – FCs; perfluorocarburi – PFCs; fluoroiodocarburi – FICs, etc;
3. agent de stingere – substanţa conţinută în stingător care are rolul de a stinge un incendiu şi care poate fi: apa, apa cu aditiv, apa cu diverse substanţe chimice, pulberea, dioxidul de carbon, un agent curat;
4. halon – agent de stingere a incendiului care are în compoziţie, ca şi componentă primară, unul sau mai mulţi compuşi organici ce conţin unul sau mai multe elemente precum fluor, clor, brom sau iod;
5. perioadă de garanţie – interval de timp cuprins între data dobândirii produsului sau serviciului şi data până la care producătorul sau prestatorul îşi asumă responsabilitatea remedierii sau înlocuirii produsului ori serviciului achiziţionat, pe cheltuiala sa, dacă deficienţele nu sunt imputabile utilizatorului;
6. performanţă de stingere – maximul focarului tip pe care stingătorul de incendiu îl poate îndeplini, conform standardelor aplicabile;
7. perioadă de valabilitate – limită de timp stabilită de producător, până la care un produs îşi păstreză caracteristicile specifice iniţiale;
8. persoane autorizate – persoane juridice, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, autorizate în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare privind apărarea împotriva incendiilor pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu, cu excepţia celor care conţin anumite gaze fluorurate cu efect de seră;
9. personal de specialitate – angajat, titular al întreprinderii individuale, membru al întreprinderii familiale sau persoană fizică autorizată, care deţine un certificat de competenţă profesională pentru ocupaţia Operator în verificarea, reîncărcarea şi repararea stingătoarelor de incendiu Cod COR 723306;
10. producător – persoană fizică autorizată sau persoană juridică ce fabrică un produs sau pentru care se proiectează sau se fabrică un astfel de produs şi care comercializează produsul în cauză sub numele sau sub marca sa;
11. recipient – corpul stingătorului cu toate piesele sudate/lipite, neechipat cu accesoriile sale;
12. stingător de incendiu – aparat care conţine un agent de stingere ce poate fi refulat prin acţiunea presiunii interioare şi dirijat asupra unui incendiu; presiunea interioară poate fi permanentă sau produsă prin eliberarea unui gaz auxiliar dintr-un alt recipient;
13. stingător de incendiu mobil – stingător de incendiu montat pe roţi care este proiectat pentru a fi transportat şi acţionat manual şi care, în stare de serviciu, are o masă mai mare de 20 kg;
14. stingător de incendiu portabil – stingător de incendiu proiectat pentru a fi acţionat manual şi care, în stare de serviciu, are o masă de maximum 20 kg;
15. utilizator – persoană fizică autorizată sau persoană juridică ce foloseşte un bun, cu orice titlu, în interesul său, al altuia sau în interes public.

 

Clasificarea stingătoarelor de incendiu şi a incendiilor. Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu

Stingătoarele de incendiu se clasifică în funcţie de utilizarea lor pe anumite focare de incendiu şi se încadrează în funcţie de performanţa de stingere.

După agentul de stingere, stingătoarele de incendiu se clasifică după cum urmează:

1. pe bază de apă, incluzând spumele şi soluţia chimică apoasă;
2. cu pulbere;
3. cu dioxid de carbon;
4. cu halon;
5. cu agent curat.

După modul de realizare a presiunii interioare, stingătoarele de incendiu se clasifică după cum urmează:

1. presurizate permanent;
2. presurizate în momentul utilizării.
3. Clasificarea incendiilor:
   • Clasele de incendiu sunt:
   1. Clasa A: incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror combustie are loc în mod normal, cu formare de jar;
   2. Clasa B: incendii de lichide sau solide lichefiabile;
   3. Clasa C: incendii de gaze;
   4. Clasa D: incendii de metale;
   5. Clasa F: incendii care implică medii de gătit, cum ar fi uleiuri şi grăsimi vegetale sau animale, în aparate pentru gătit.
   Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu pe anumite focare de incendiu, respectiv la instalaţiile electrice sub tensiune este prezentată în anexa nr. 1. Referinţa privind compatibilitatea unui stingător pentru utilizare la incendii din clasa C se stabileşte de producător, dar se aplică numai stingătoarelor cu pulbere care au îndeplinit o performanţă de stingere pentru focare de incendiu de clasă B sau de clasă A şi de clasă B. Numărul sau referinţa cu privire la aprobarea stingătorului de incendiu, clasificarea, compatibilitatea cu clasele de incendiu şi performanţa de stingere pe care o îndeplineşte, trebuie să fie marcate clar pe eticheta acestuia.

În vederea identificării cu uşurinţă a fiecărui tip de stingător de incendiu, pentru etichetele aplicate de producător se stabileşte un cod al culorilor, astfel:

Agent de stingere	Culoare de identificare fond etichetă	Culoare de identificare litere text
Pulbere	Alb	Negru
Spumă	Galben	Roşu
Apă	Albastru	Alb
CO2	Negru	Alb
Soluţie chimică apoasă	Galben	Negru
Agent curat	Verde	Alb

Alegerea, amplasarea şi controlul stingătoarelor de incendiu

Alegerea tipurilor de stingătoare de incendiu este determinată, în principal, de riscul de incendiu identificat, natura materialelor combustibile, importanţa şi valoarea zonelor protejate, posibilităţile de propagare a incendiului, compatibilitatea agentului de stingere cu clasele de incendiu, proprietăţile dielectrice ale agentului de stingere şi condiţiile de temperatură ambiantă.

În stare de utilizare, stingătoarele de incendiu trebuie menţinute permanent încărcate la capacitatea nominală.

Stingătoarele de incendiu trebuie amplasate conform prevederilor normelor generale de apărare împotriva incendiilor şi ale dispoziţiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor aprobate pentru anumite categorii de construcţii, amenajări, obiective şi instalaţiile aferente.

Utilizatorul stingătoarelor de incendiu este responsabil de controlul acestora la intervale de cel mult o lună.

        Controlul presupune verificarea următoarelor elemente:

1. stingătorul de incendiu este amplasat în locaţia stabilită prin planurile de protecţie împotriva incendiilor;
2. stingătorul de incendiu este amplasat astfel încât marcajul cu tipul stingătorului de incendiu şi instrucţiunile de utilizare sunt vizibile;
3. accesul la stingătorul de incendiu nu este blocat;
4. locul de amplasare a stingătorului de incendiu este marcat;
5. presiunea indicată de manometru este în intervalul nominal marcat de producător;
6. existenţa şi integritatea sigiliilor;
7. starea de încărcare a stingătorului de incendiu, prin ridicare;
8. compatibilitatea de utilizare a stingătorului de incendiu cu posibilele focare din spaţiul protejat;
9. încadrarea în termenele de verificare/reîncărcare menţionate pe etichetă, după caz.

Verificarea, reîncărcarea, repararea şi scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu

Verificarea, reîncărcarea şi repararea stingătoarelor de incendiu trebuie să se efectueze numai de către persoane autorizate în condiţiile legii.

Lucrările trebuie să se realizeze în conformitate cu instrucţiunile producătorului stingătorului de incendiu şi trebuie să se utilizeze aceleaşi mijloace tehnice specifice, agentul de stingere precizat pe eticheta producătorului stingătorului de incendiu, precum şi aceleaşi piese de schimb conform modelului certificat.

Piesele de schimb şi agenţii de stingere utilizate/utilizaţi trebuie înscrise/înscrişi de către persoanele autorizate într-un registru de evidenţă, întocmit în acest scop, cu menţionarea codului şi a producătorului acestora.

Pe perioada de valabilitate acordată de producătorul stingătorului de incendiu, operaţiunile de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor trebuie să se efectueze  de către acesta sau prin persoane autorizate în condiţiile legii şi agreate de producător.

         Stingătoarele de incendiu se verifică anual după prima reîncărcare.

         Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu se efectuează:

1. după fiecare utilizare;
2. la expirarea perioadei de valabilitate acordată de producătorul stingătorului de incendiu;
3. la cel mult 3 ani de la ultima reîncărcare;
4. ori de câte ori se constată scăderea masei încărcăturii sub toleranţa de umplere precizată în standardele aplicabile pentru stingătoarele de incendiu cu CO₂, halon sau agent curat.

Agentul de stingere utilizat la reîncărcarea stingătoarelor de incendiu trebuie să fie în termen de valabilitate pentru întreaga perioadă de garanţie acordată după reîncărcare.

Stingătoarele de incendiu retrase de la utilizare pentru verificare, reîncărcare şi reparare, trebuie înlocuite imediat cu stingătoare de acelaşi tip şi cu performanţe de stingere şi clasificare cel puţin egale.

Persoana autorizată pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare şi reparare a stingătoarelor de incendiu trebuie să aplice pe fiecare stingător o etichetă care să cuprindă datele de identificare ale acesteia, luna şi anul în care au fost realizate verificarea, reîncărcarea sau repararea, precum şi luna şi anul până la care trebuie efectuată următoarea verificare sau, după caz, reîncărcare.

Eticheta trebuie să conţină referiri la perioada de garanţie acordată pentru lucrările efectuate, respectiv pentru piesele de schimb înlocuite.

Etichetele privind verificarea, reîncărcarea sau repararea stingătoarelor de incendiu nu vor înlocui etichetele producătorului stingătorului de incendiu şi trebuie amplasate astfel încât să nu afecteze/schimbe informaţiile precizate în eticheta producătorului.

Modelul etichetei pentru verificarea, reîncărcarea sau repararea stingătoarelor de incendiu este prevăzut în anexa nr. 2.

Verificarea stingătoarelor de incendiu

Verificarea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operaţiuni efectuate de către personal de specialitate, cu ajutorul unor mijloace tehnice adecvate, cu scopul de a conferi încrederea că produsul corespunde integral din punct de vedere al caracteristicilor funcţionale demonstrate la modelul certificat şi că prezintă siguranţă în exploatare.

În urma operaţiunilor de verificare, stingătoarele de incendiu trebuie să corespundă integral cu modelul certificat.

În cazul în care în urma operaţiunilor de verificare se constată existenţa unor defecţiuni, se procedează, după caz, la remedierea acestora conform operaţiunilor de reparare sau la scoaterea din uz a stingătorului de incendiu.

Operaţiunile ce trebuie efectuate pentru verificarea unui stingător de incendiu, în funcţie de tipul acestuia, sunt:

1. identificarea stingătorului;
2. verificarea integrităţii exterioare a recipientului stingătorului;
3. verificarea existenţei manometrului şi a indicaţiilor acestuia, numai pentru stingătoarele permanent presurizate;
4. verificarea furtunului/duzei de refulare/pâlniei;
5. verificarea stării de încărcare prin cântărire numai pentru stingătoarele cu CO₂;
6. etichetarea şi sigilarea stingătorului.

Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu

Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operaţiuni efectuate de către personal de specialitate, cu ajutorul unor mijloace tehnice adecvate, prin care un stingător de incendiu este repus în stare de funcţionare în urma descărcării la utilizare, accidentală sau la termen.

Reîncărcarea este însoţită în mod obligatoriu şi de o verificare cu scopul de a conferi încrederea că produsul corespunde integral din punct de vedere al caracteristicilor funcţionale demonstrate la modelul certificat şi că prezintă siguranţă în exploatare.

În urma operaţiunilor de reîncărcare, prestatorul emite o declaraţie de conformitate prin care declară pe propria răspundere că stingătoarele de incendiu reîncărcate corespund integral cu modelul certificat.

În cazul în care în urma operaţiunilor de reîncărcare se constată existenţa unor defecţiuni, se procedează, după caz, la remedierea acestora conform operaţiunilor de reparare sau la scoaterea din uz a stingătorului de incendiu.

Reîncărcarea stingătorului se face numai cu agentul de stingere original cu care a fost încărcat de producător şi cu care a fost certificat.

Pentru stingătoarele cu pulbere este interzis să se reutilizeze pulberea rămasă în urma descărcării.

Operaţiunile ce trebuie efectuate pentru reîncărcarea unui stingător de incendiu, în funcţie de tipul acestuia, sunt:

1. operaţiunile prevăzute la art. 19 alin. (1);
2. depresurizarea stingătorului de incendiu cu excepţia celor presurizate în momentul utilizării;
3. demontarea stingătorului de incendiu;
4. curăţarea şi verificarea recipientului stingător şi a fitingurilor – dispozitiv de control; ansamblu furtun şi/sau pâlnii şi/sau duze; ansamblu cap dispozitiv de operare;
5. încărcarea buteliei cu agent propulsor numai pentru cele presurizate în momentul utilizării;
6. reîncărcarea cu agent de stingere;
7. reasamblarea stingătorului;
8. etichetarea şi sigilarea stingătorului.

Repararea stingătoarelor de incendiu

Repararea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operaţiuni efectuate de către personal de specialitate, cu ajutorul unor mijloace tehnice adecvate, aplicabile unui stingător la care au fost constate defecţiuni, pentru repunerea acestuia în stare de funcţionare.

Repararea are rolul de a conferi încrederea că produsul corespunde integral din punct de vedere al caracteristicilor funcţionale demonstrate la modelul certificat şi că prezintă siguranţă în exploatare.

Repararea se realizează doar prin înlocuirea fitingurilor cu altele noi. Nu face obiectul reparării recipientul stingătorului. Repararea se realizează utilizând numai piese de schimb originale sau acceptate de producător ca fiind conforme cu cele înlocuite.

În urma operaţiunilor de reparare, prestatorul emite o declaraţie de conformitate prin care declară pe propria răspundere că stingătoarele de incendiu reparate corespund integral cu modelul certificat.

Operaţiunile realizate pentru repararea unui stingător de incendiu, în funcţie de tipul acestuia, sunt:

1. operaţiunile prevăzute la art. 19 alin. (1) şi art. 21 alin. (1);
2. identificarea defectelor ce trebuie înlăturate;
3. verificarea la presiune a recipientului stingătorului, a supapei şi a ansamblului furtun (dacă există dispozitiv de oprire a descărcării);
4. asigurarea de piese conforme modelului certificat;
5. înlocuirea pieselor defecte;
6. reîncărcarea cu agent de stingere;
7. reasamblarea stingătorului;
8. etichetarea şi sigilarea stingătorului.

Scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu

Durata de viaţă normată a stingătoarelor de incendiu este de 20 ani de la data fabricării, marcată pe corpul stingătorului.

Următoarele stingătoare de incendiu sunt considerate depăşite şi nu se mai admit la utilizare maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentelor norme tehnice, urmând ca după această perioadă să fie casate:

1. de tip “soda acid”;
2. cu spumă chimică;
3. cu clorobromometan sau tetraclorură de carbon;
4. de unică folosinţă mai vechi de 5 ani;
5. care funcţionează prin răsturnare;
6. cu recipient din cupru sau alamă îmbinate prin sudură moale/lipire sau nituire;
7. cu recipient din oţel îmbinate prin nituire;
8. pentru care nu se mai găsesc piese originale.

Stingătoarele de incendiu portabile şi mobile considerate atipice faţă de standardele aplicabile, precum G1, G3, G6, P5, P10, AP10, SM10, H3, H10 se mai admit la utilizare maximum 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentelor norme tehnice, urmând ca după această perioadă să fie casate.

Stingătoarele la care nu se poate identifica agentul de stingere original cu care au fost încărcate de către producător şi certificate nu se mai admit la utilizare, urmând a fi casate.

Stingătoarele de incendiu de unică folosinţă, altele decât cele cu agent curat, trebuie descărcate şi scoase din uz în maximum 5 ani de la data fabricării, marcată pe corpul stingătorului.

Stingătoarele de incendiu de unică folosinţă cu agent curat, trebuie scoase din uz şi trimise către un centru de reciclare pentru recuperarea agentului curat în maximum 5 ani de la data fabricării, marcată pe corpul stingătorului.

Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu

Tip stingător de incendiu	Clasa A	Clasa B	Clasa C	Clasa D	Clasa F	Instalaţii electrice sub tensiune (până la 1000 V)
Pe bază de apă	DA	NU	NU	NU	NU	NU
Spumă	DA	DA	NU	NU	NU	NU
Pulbere BC	NU	DA	DA	NU	NU	DA
Pulbere ABC	DA	DA	DA	NU	NU	DA
Pulbere specială tip D	NU	NU	NU	DA	NU	NU
CO2	NU	DA	NU	NU	NU	DA
Soluţie chimică apoasă	DA	NU	NU	NU	DA	NU
Agent curat	DA	DA	DA	NU	NU	DA

Etichete: reîncărcare şi reparare a stingătoarelor, reîncărcarea si scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu, Stingătoare de incendiu legislaţie, Stingatoare incendiu, Stingatoare incendiu si accesorii, Verificarea stingătoarelor de incendiu