INSTALAŢII CU HIDRANŢI DE INCENDIU INTERIORI

Echiparea tehnică a clădirilor cu hidranţi de incendiu interiori

Echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu, spaţiilor, cu hidranţi de incendiu interiori, se realizează, la:

• construcţiile închise din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită
  (A şi B), încadrate conform legislaţiei în vigoare, indiferent de aria construită sau desfăşurată şi număr de niveluri;
• construcţii civile (publice), cu aria construită de peste 600 m2 şi mai mult de 4 niveluri supraterane, cu excepţia imobilelor de locuit;
• clădiri înalte şi foarte înalte, precum şi construcţii cu săli aglomerate, indiferent de destinaţie, de ariile construite şi numărul de niveluri;
• construcţii de producţie sau depozitare din categoriile A, B sau C de pericol de incendiu, definite conform normelor în vigoare, cu arii construite de minimum 750 m2 şi densitatea sarcinii termice mai mare de 420MJ/m2;
• depozite cu stive înalte, pentru produse combustibile (peste 6 m înălţime) şi densitatea sarcinii termice mai mare de 420MJ/m2, indiferent de aria construită;
• construcţii sau spaţii publice (cu excepţia locuinţelor) şi de producţie sau depozitare subterane, cu aria desfăşurată mai mare de 600 m2;
• parcaje sau garaje subterane pentru mai mult de 20 de autoturisme şi cele supraterane închise cu mai mult de 2 niveluri.

Enumerarea de mai sus nu este limitativă, investitorii putând stabili necesitatea echipării cu hidranţi interiori de incendiu şi pentru alte tipuri de clădiri.

În cazul clădirilor cu mai multe compartimente de incendiu, modul de echipare cu hidranţi de incendiu interiori se stabileşte pentru fiecare compartiment de incendiu în parte, iar gospodăria de apă se dimensionează pentru compartimentul de incendiu cel mai defavorabil din punct de vedere hidraulic (cel mai depărtat pe orizontală de punctulde alimentare cu apă şi situat la cota geodezică cea mai mare).

Nu se prevăd hidranţi de incendiu interiori atunci când apa nu este indicată ca substanţă de stingere şi când stingerea incendiului se asigură cu substanţe speciale (gaze inerte, spumă, abur, pulberi, înlocuitori de haloni etc.), precum şi la construcţiile având numai parter, la care intervenţia în caz de incendiu se realizează de la hidranţii de incendiu exteriori, cu furtun având lungimea de maximum 40 m.

Soluţii tehnice de realizare a instalaţiilor cu hidranţi de incendiu interiori

Hidranţii de incendiu interiori se amplasează în locuri vizibile şi uşor accesibile în
caz de incendiu, în funcţie de raza lor de acţiune şi de necesităţi, în următoarea ordine: lângă intrări în clădiri, în case de scări, în holuri sau în vestibuluri, pe coridoare, lângă intrarea în încăperi şi în interiorul acestora.

În sălile aglomerate, atunci când reţeaua interioară de alimentare cu apă a
clădirii permite, se amplasează în sală un număr suficient de hidranţi de incendiu pentru a putea acţiona în fiecare punct al sălii cu cel puţin două jeturi, iar restul hidranţilor (necesari conform datelor din anexa nr. 3) se amplasează în exteriorul sălii, lângă uşi.
În clădirile civile (publice) înalte, definite conform reglementărilor specifice, hidranţii
de incendiu interiori se amplasează numai pe coridoare, sau în încăperile tampon de
acces în casele scării.
În clădirile civile (publice) foarte înalte definite conform reglementărilor specifice,
se respectă următoarele:

• hidranţii de incendiu se amplasează numai pe coridoare sau în încăperile tampon de acces în casele de scări;
• conductele se leagă în inel şi se prevăd cu robinete de închidere, astfel încât să nu existe pericolul scoaterii din funcţiune a mai mult de 5 hidranţi pe nivel;
• se prevăd robinete şi pe coloane, din 5 în 5 niveluri, sigilate în poziţia „normal deschis”;
• pentru alimentarea cu apă a instalaţiei interioare cu hidranţi de incendiu, direct de la pompele mobile de incendiu, se prevede o conductă cu Dn100mm, cu robinet de închidere, ventil de reţinere şi două racorduri fixe tip
  B, amplasate pe peretele exterior al clădirii, în nişe cu geam, marcate cu indicatoare la înălţimea de maximum 1.40m de la nivelul trotuarului clădirii, racordată la conducta principală a reţelei de alimentare cu apă.

La clădirile monobloc, la care nu se poate asigura protecţia întregii suprafeţe de la hidranţii de incendiu exteriori, se prevăd hidranţi de incendiu interiori pe tunelurile speciale de evacuare, care să funcţioneze în condiţiile prevăzute pentru hidranţii de incendiu exteriori. Debitul se va stabili conform anexei.

În clădirile de producţie în care sunt încăperi cu pericol de incendiu diferit, hidranţii de incendiu interiori se prevăd pentru a proteja numai zonele în care există materiale, elemente sau utilaje combustibile, în condiţiile art. 4.1.

În clădirile închise ale depozitelor cu stive înalte (cu înălţime mai mare de 6 m), clădiri monobloc, garaje mari, gări, aerogări, metrou etc. se admite ca hidranţii de incendiu interiori, necesari pentru protejarea zonelor ce nu pot fi acoperite cu jeturile celor montaţi pe pereţi sau pe stâlpi, să fie amplasaţi la nivelul pardoselii sau îngropaţi în pardoseală, în cutii speciale, corespunzătoare.

Hidranţii de incendiu interiori se pot monta aparent sau îngropat, marcându-se corespunzător. Standardele de referinţă sunt STAS 297/2 şi SR ISO 6309.

Pe timp de noapte sau în locurile unde se desfăşoară activităţi la lumina artificială, marcarea hidranţilor se face prin iluminat de siguranţă.
Robinetul hidrantului de incendiu, împreună cu echipamentul de serviciu format din furtun, tamburul cu suportul său şi dispozitivele de refulare a apei, se montează într-o cutie specială, amplasată în nişă sau firidă în zidărie, la înălţimea de 0,80m…1,50m de la pardoseală. Standardul de referinţă este STAS 3081.

Nişele hidranţilor de incendiu interiori nu trebuie să străpungă pereţii antifoc, pe cei care despart încăperi cu pericol de incendiu diferit sau care delimitează căi de evacuare. În cazul în care se montează în nişă, rezistenţa la foc a peretelui, după montarea nişei, trebuie să rămână neschimbată.

Hidranţii de incendiu interiori se echipează cu furtunuri semirigide (standard de
referinţă STAS SR EN 671-1/2002) sau cu furtunuri plate (standard de referinţă STAS SR EN 671-2/2002) şi cu ţevi de refulare universale montate la extremităţile furtunurilor pentru a forma, dirija şi controla jetul de apă.

Furtunurile semirigide trebuie să aibă unul din următoarele diametre interioare:
19 mm; 25 mm; 33 mm.
Diametrul nominal al furtunului plat nu trebuie să depăşească 52 mm.
Lungimea maximă a furtunului semirigid trebuie să fie de 30m (standard de referinţă STAS SR EN 671-1/2002). Lungimea nominală a furtului plat nu trebuie să depăşească 20m, excepţie făcând aplicaţiile specifice care permit acest lucru (standard de referinţă STAS SR EN 671-2/2002).

Ţeava de refulare universală trebuie să permită următoarele poziţii de reglare:
închidere şi jet pulverizat şi/sau jet compact (standarde de referinţă STAS SR EN 671-1/2002 şi STAS SR EN 671-2/2002). Când jetul pulverizat şi jetul compact sunt condiţionate, se recomandă să se poziţioneze jetul pulverizat între poziţia de închidere şi poziţia jetului compact.

Ţeava de refulare universală trebuie prevăzută cu un robinet de închidere a alimentării cu apă. Robinetul de închidere trebuie să fie cu supapă sau de alt tip cu deschidere lentă. Robinetul trebuie să se închidă prin acţionarea unei roţi de manevră în sens orar, iar sensul de deschidere trebuie marcat.

Pentru hidrantul interior de incendiu echipat cu furtun semirigid, tamburul trebuie dotat cu două flanşe circulare cu diametrul maxim de 800mm şi cu sectoare interioare sau cu o bobină cu diametrul minim de 200mm pentru furtunurile de 19mm şi 25mm şi cu diametrul minim de 280mm pentru furtunurile de 33mm. Tamburul trebuie să se rotească în jurul axei sale.

Suportul de furtun plat pentru hidrantul interior de incendiu, poate fi: cu tambur, cu furtun pliat de două ori cu furtun bobinat.

Tamburul trebuie să se rotească în jurul axei sale în aşa fel încât să permită desfăşurarea liberă a furtunului. Tamburul interior trebuie să aibă diametrul minim de 70mm, cu o fantă largă de cel puţin 20mm în care se aşează cuta mediană din lungul furtunului.

Cutiile trebuie prevăzute cu o uşă şi pot fi echipate cu o încuietoare. Cutiile care pot fi zăvorâte, trebuie prevăzute cu un dispozitiv de deschidere în caz de urgenţă care să fie protejat cu ajutorul unui material transparent, care să poată fi spart cu uşurinţă.

Robinetul de închidere cu supapă înşurubat până la refuz, trebuie în aşa fel poziţionat ca să permită rămânerea a cel puţin 35mm spaţiu liber în jurul diametrului exterior a roţii de manevră.

Dacă dispozitivul de deschidere în caz de urgenţă este protejat printr-un geam frontal, acesta trebuie să poată fi spart cu uşurinţă, fără a exista riscul de a lăsa bucăţi sau corpuri ascuţite care să poată provoca rănirea celor care acţionează dispozitivul de deschidere în caz de urgenţă.

Uşile cutiilor trebuie să se deschidă cu minimum 1700 pentru a permite furtunului să fie mişcat liber în toate direcţiile. Pentru anumite condiţii climatice este necesar să se prevadă cutia cu găuri cu ventilare corespunzătoare.

Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori, din construcţiile prevăzute cu instalaţii de apă potabilă sau industrială se face, de regulă, prin reţele comune, inelare sau ramificate.

Se prevăd reţele de distribuţie separate în următoarele situaţii:

• la clădirile echipate cu instalaţii interioare cu sprinklere, drencere, apă pulverizată sau ceaţă de apă;
• la clădirile în care pentru apa potabilă sau industrială s-au utilizat reţelele de distribuţie din materiale plastice ;
• in cazurile în care presiunea necesară în instalaţiile pentru stingerea incendiilor este mai mare de 6 bar;
• când, potrivit avizului societăţii de distribuţie a apei, nu se poate asigura debitul de apă pentru stins incendiul de către conductele publice şi este necesar a se prevedea o gospodărie de apă proprie (rezervor cuplat cu staţie de pompare a apei) pentru debitul de incendiu;
• in cazul reţelelor interioare cu hidranţi de incendiu pentru care este prevăzut
  timpul teoretic de funcţionare de 60 minute şi mai mult.

În reţelele instalaţiilor interioare de apă pentru incendiu, separate sau comune, se folosesc numai conducte metalice (nu sunt admise conducte din materiale plastice).

Reţelele interioare care alimentează cu apă mai mult de 8 hidranţi de incendiu pe nivel, se proiectează inelare. În distribuitorul reţelei de alimentare cu apă se prevede o conductă cu Dn100mm cu robinet de închidere, ventil de reţinere şi două racorduri fixe tip B, pentru alimentarea pompelor mobile de incendiu.

Reţelele inelare de conducte se prevăd cu robinete astfel încât, în caz de avarii, să nu se intrerupă funcţionarea a mai mult de 5 hidranţi pe un nivel al clădirii.

Robinetele de pe reţelele inelare se prevăd sigilate în poziţie „normal deschis“ dacă nu sunt prevăzute cu dispozitive de acţionare de la distanţă.

În cazul clădirilor cu două zone de presiune, alimentarea cu apă a hidranţilor interiori se face, în funcţie de presiunea necesară, prin una din cele două zone de presiune, fără a depăşi la capetele de debitare (ajutaj – ţeava de refulare) presiunea de 4 bar.

Pentru reducerea presiunii din instalaţie la valoarea de 4 bar, se admite prevederea de regulatoare de presiune locale sau de diafragme, amplasate înaintea hidranţilor respectivi.

Instalaţiile cu hidranţi de incendiu interiori se proiectează şi execută astfel încât să poată fi acţionate operativ la izbucnirea incendiului. Se admite pornirea pompelor şi robinetelor cu acţionare electrică de la distanţă, prin butoane.

Toate reţelele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor cu hidranţi interiori se proiectează şi se execută astfel încât să fie ferite de îngheţ, iar reviziile şi eventualele reparaţii să se poată face cu uşurinţă.

Instalaţiile cu hidranţi de incendiu, amplasate în spaţii cu pericol de îngheţ se echipează cu armături de golire, dispuse în imediata apropiere a robinetului de secţionare (electrovanei).

Dimensionarea instalaţiilor cu hidranţi de incendiu interiori

Numărul de hidranţi de incendiu interiori, se determină ţinând seama de numărul de jeturi în funcţiune simultană care trebuie să atingă fiecare punct combustibil din interiorul clădirii (fiecare produs care poate să ardă) şi de raza de acţiune a hidrantului.

Numărul de jeturi în funcţiune simultană ai hidranţilor de incendiu interiori, în funcţie de destinaţiile şi caracteristicile clădirilor, este dat în anexa nr. 3.
Jeturile simultane, trebuie obţinute de la hidranţii de incendiu situaţi pe acelaşi palier şi în acelaşi compartiment de incendiu al clădirii.

Se asigură protejarea fiecărui punct cu cel puţin două jeturi în funcţiune simultană în:

• încăperi sau grupuri de încăperi cu risc mare şi foarte mare (categoriile A, B sau C de pericol de incendiu) şi la depozitele cu stive înalte (peste 6m înălţime), care au un volum mai mare de 5 000 m3;
• în clădiri civile (publice) înalte şi foarte înalte;
• clădiri pentru comerţ cu volum mai mare de 5 000 m3;
• săli aglomerate (numai sala, scena, depozitele şi atelierele anexe);

Pentru clădirile (încăperile şi în general spaţiile) echipate cu instalaţii automate de stingere se asigură protejarea cu un singur jet.

Debitele minime ale jetului compact şi pulverizat în funcţie de diametrele duzelor de refulare sau diametrele echivalente, la diferite presiuni disponibile ale apei în secţiunile de ieşire din orificiile acestora, pentru hidranţii de incendiu interiori, echipaţi cu furtunuri semirigide, sunt date în anexa nr. 4 (standard de referinţă STAS SR EN 671-1/2002), iar pentru hidranţii de incendiu interiori echipaţi cu furtunuri plate, în anexa nr.5 (standard de referinţă STAS SR EN 671-2/2002).

Presiunea minimă necesară la robinetul hidrantului de incendiu interior, trebuie să acopere pierderile totale de sarcină în furtun şi să asigure formarea unor jeturi de apă compacte sau pulverizate, cu debitele din anexele nr.4, respectiv nr.5, în funcţie de diametrele duzelor de refulare sau diametrelor echivalente.

Debitul de calcul necesar dimensionării conductelor instalaţiei de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori, se determină astfel:

• când alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori se face printr-o reţea comună cu alimentarea cu apă potabilă sau industrială, debitul de calcul se determină adăugând la debitul de incendiu al hidranţilor (stabilit conform datelor din anexele nr.4 şi nr.5) debitul de calcul de apă potabilă sau industrială stabilit conform reglementărilor specifice sau prescripţiilor tehnologice, cu excepţia a 85% din debitul de calcul necesar duşurilor şi a debitului pentru spălări tehnologice şi a pardoselilor, care nu se iau în calcul;
• când alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori se face printr–o reţea separată, debitul de calcul şi numărul de jeturi în funcţiune simultană, se determină conform datelor din anexele nr.3 nr.4 şi nr.5.

Coloana de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori are diametrul minim constant de 2 ţoli pe întreaga înălţime şi se racordează la partea superioară la un punct de utilizare curentă a apei, pentru a se asigura circulaţia permanentă a apei în coloană.

Dimensionarea conductelor reţelei ramificate de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori şi calculul pierderilor totale de sarcină (liniare şi locale) se efectuează mai întâi pe traseul principal de alimentare cu apă al reţelei, de la hidrantul de incendiu cel mai dezavantajat din punct de vedere hidraulic din întreaga instalaţie (amplasat cel mai depărtat pe orizontală de punctul de alimentare cu apă al reţelei şi având cota geodezică cea mai mare) spre punctul de alimentare cu apă al reţelei.

Ramificaţiile reţelei se dimensionează la presiunile disponibile ale apei din nodurile traseului principal.

În cazul în care rezultă necesitatea funcţionării simultane a două sau mai multe jeturi, se efectuează calculul hidraulic de echilibrare a reţelei, astfel încât să se asigure la hidranţii de incendiu în funcţiune simultană, debitele şi presiunile necesare pentru formarea jeturilor compacte sau pulverizate.

La calculul hidraulic al reţelei inelare de conducte de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori, se aplică metoda compensării pierderilor totale de sarcină pe inelul respectiv.
La dimensionarea instalaţiilor cu hidranţi de incendiu interiori, pentru clădirile civile foarte înalte, se respectă următoarele:

• se prevăd minimum două coloane de alimentare, dimensionate astfel încât fiecare să asigure un debit de apă pentru incendiu de minim 15 l/s pentru clădirile cu volum de până la 50000 m3 şi de minim 20 l/s pentru clădirile cu un
• pe fiecare nivel se prevăd cel puţin 3 sau 4 hidranţi având fiecare un debit minim de 5 l/s, în funcţie de volumul construcţiei, amplasaţi, de regulă, unul faţă de altul, la distanţe astfel încât fiecare punct al clădirii să fie atins de două jeturi având fiecare debitul minim de 5 l/s, conform precizărilor din
  anexa nr.3, alimentate de la coloane diferite.

NORMATIV PENTRU PROIECTAREA, EXECUTAREA ŞI EXPLOATAREA INSTALAŢIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR

Etichete: hidrant de incendiu interior, hidrant interior, hidranţi de incendiu interiori